Cum si in ce fel a luat fiinta satul Tinosu nu se stie, lipsind orice izvor de informatie. Se crede ca ar fi o asezare foarte veche datorita padurilor ce au inconjurat-o si o inconjoara, cat si a apropierii de raul Prahova, care formeaza mici defileuri, pozitii cautate de asezarile omenesti in trecutul indepartat.
    Numele satului Tinosu se crede, "dupa unii", ca deriva din de la cuvantul "tina", deoarece inainte solul era o adevarata tina, iar "dupa altii", se crede ca numele satului este de origine latina si vine de la un defileu din nordul satului ce s-ar fi numit Temnius.
    Vechimea satului se mai poate constata si din descoperirile facute de istoricul Vasile Parvan in urma sapaturilor arheologice. S-au descoperit urme de vase de pe vremea barbarilor, iar pe raza comunei exista un defileu ce si astazi se numeste Cetatuie, loc preferat de locuitorii antici datorita conditiilor favorabile pe care le prezenta din punct de vedere strategic si economic.
    Asezarea cea mai veche atestata documentar este satul Predesti care apare pentru prima data intr-un document acum 442 de ani. Este vorba despre hrisovul lui Radu Voievod, fiul Marelui Voievod Vlad, prin care o parte din satul Predesti este data Manastirii Musatesti.
    Satul Pisculesti apare in documente ceva mai tarziu, la 3 aprilie 1571, Alexandru Voievod intareste dreptul de stapanire al Manastirii Margineni asupra satului Pisculesti.
    In comuna nu s-au petrecut fapte istorice mai deosebite, dar locuitorii comunei au participat la cele patru razboaie: 1877, 1913, 1916-1918 si 1939-1944. Multi locuitori au murit pe campul de lupta si au devenit eroi. In comuna se afla si o frumoasa troita la intretaierea drumurilor ce vin de la Pisculesti si duc spre Predesti. Este ridicata de locuitorii comunei ca semn de multumire fata de DUMNEZEU, ca nu s-a intamplat nimic rau peste comuna. In curtea bisericii din satul Tinosu se afla un frumos monument al eroilor ridicat de locuitorii comunei in memoria celor cazuti in razboiul din 1916-1918.
    Monumente ale naturii nu exista si nici locuri turistice. Locuitorii beneficiaza de apropierea padurii, care constituie un cadru natural de recreere si agrement, ceea ce constituie o oportunitate pentru crearea unor zone de agrement.
    Pe raza localitatii a functionat din cele mai vechi timpuri o balastiera, proprietatea inginerului Matac. Aceasta balastiera a luat fiinta in deceniul al VII-lea al secolului al XIX-lea. Fondatorul ei a fost Papadopol, om de afaceri de origine greaca. Suprafata este de 85 ha. Pentru buna functionare a balastierei s-a investit capital belgian. Au fost aduse si cateva familii de italieni angajati cu caracter permanent, familii ai caror urmasi traiesc si astazi in comuna: Bernadeli, Masone si Gialdini. Activitatea balastierei functioneaza si astazi, dar la capacitate mai redusa.