Monografia comunei - Comuna Tinosu

SUMAR

Tinosu

1^°C

câțiva nori

Răsărit: 07:41

Apus: 17:14

Luni

13/5^°C

Marți

14/6^°C

Miercuri

15/8^°C

I. Prezentarea descriptivă și grafică

Comuna Tinosu se află situată în partea de sud-vest a județului Prahova, la o distanță de 13 km de municipiul Ploiești. Teritoriul administrativ al comunei este străbătut de la sud la nord de magistrala C.F. București-Brașov. Teritoriul comunei este situat în Câmpia Ploieștiului, parte componentă a Câmpiei Române. Comuna cuprinde trei sate:

Satul Tinosu – reședință de comună;
Satul Prădești;
Satul Pisculești.

Satul Tinosu este situat pe versantul drept al râului Prahova, satul Pisculești este așezat pe malul stâng al râului, iar satul Prădești se află peste pădurea Tinosu, la o distanță de 3,5 km de reședința comunei. Comuna Tinosu este înconjurată la nord, vest și sud de pădure, iar la nord-est de râul Prahova. Relieful comunei este de câmpie, cu lunci spre apa Prahovei. Relieful nu este afectat de fenomene fizico-geologice active. În subteranul comunei sunt prezente depozite cuaternare constituite în principal din pietrișuri, nisipuri și argile nisipoase.

II. Hidrografia

Comuna este așezată pe râul Prahova, în zona cursului său inferior, în câmpia piemontană a Ploieștilor.

Râul Prahova determină aspectul morfologic al zonei, trecerea între formele de relief între câmpia înaltă şi lunca mijlocie se face prin praguri de 1-2 metri.

Satul Tinosu este situat pe versantul drept al râului Prahova, iar satul Pișculești este așezat pe malul stâng al râului.

III. Flora și fauna

Câmpia, ca principală formă de relief a comunei Tinosu, reprezintă un mediu de viață uniform. De aceea, în câmpul propriu-zis trăiesc destul de puține păsări (prin pomi sau tufișuri care rămân pe alocuri). Cele mai cunoscute păsări din zona analizată sunt: vrabia, rândunica migratoare, cioara, stăncuța, prepelița sau pitpalacul (Coturnix coturnix), care-și face cuib printre ierburi și tufișuri, graurul (Sturnus vulgaris) asociat în stoluri mari, ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra). Păsările răpitoare sunt reprezentate de eretele alb, șorecarul mare (Butec rufinus), uliul.

Mamiferele caracteristice rămân rozătoarele. Cele mai răspândite sunt: popândăul (Citelus citelus) și hârciogul (Cricetus cricetus), a căror arie de răspândire coincide cu arealul agriculturii intensive.

Alte rozătoare: șoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele sau cățelul pământului (Splax lucodon), șobolanul de câmp (Apodemus agrarus), iepurele de câmp (Lepus europalus). Fauna zonei cuprinde și numeroase specii de insecte: lăcustele (Tettigonia viridissima), cosașii, greierii grași (Bradyperus montadomi) și călugărița (Mantia religiosa). Dintre coleoptere, caracteristici sunt speciile de scarabei (Scarabaeus afinis), care-și depun ouale în sfere mici de bălegar, care ulterior sunt împinse cu picioarele din spate spre locuri adăpostite.

Batracienii sunt reprezentați prin broasca râioasă verde (Bufo viridis), iar bacertinienii prin șopârla cu picioarele scurte (Ablepharus kitaibeli). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat întâlnit pe lângă casa omului. În pădurile din zona silvostepei, pe lângă diversitatea și numărul mare de specii de plante, trăiesc și o mulțime de specii de animale dintre care mai frecvente sunt cele din grupul nevertebratelor.Dintre acestea,se întâlnescmelci, păienjeni, gândaci, fluturi, albine etc. Cel mai cunoscut melc este melcul de livadă (Helix pomatia), pe care îl vedem când plouă alunecând pe solul și frunzișul umed. Dintre coleoptere (gândaci) cel mai interesant dintre cei ce se întâlnesc în zonă este rădașca (Lucarus cervus).Lepidopterele (fluturii) sunt reprezentați prin omida stejarului (Lzmantria dispar) și fluturele de arțar (Cossus cossus). Foarte bogată este fauna măruntă a frunzarului, formată din râme, miriapode, viespi,păianjeni.

Dintre vertebrate, în pădurea din zonă apar batracieni, reptile, păsări și mamifere. Un batracian des întâlnit pe sistemul foliar al arborilor și arbuștilor este brotăcelul (Hila arborea). Dintre reptile amintim: șarpele orb (Agnius fragilis), gușterul (Lacerata viridis), șerpii neveninoși- șarpele de casă (Natrix natrix) și șarpele de pădure (Coronella austrica). Din lumea păsărilor, caracteristice zonei studiate sunt: privighetoarea (Luscina luscina), pițigoiul (Parus lubrubia), ciocănitoarea (Dendrocopas medius), ciocârlia de pădure (Lulula arborea), pupăza (Upupa epops), fazanul (Phsianus colchicus).

Mamiferele cele mai cunoscute sunt: iepurele, ariciul, bursucul, vulpea, veverița, căprioara, căpriorul.

IV. Resursele de subsol

Ca și înveliș al scoarței terestre, solul reprezintă pentru orice regiune componenta cea mai dinamică a suportului topografic aflat într-un proces neîntrerupt de solificare. Predominnt solurile azonale, din clasele argiluvisoluri şi molisoluri (soluri cambice), caracteristice stepei şi pǎdurilor de foioase. Clasa molisoluri cuprinde soluri cernoziomuri cambice şi argiloiluviale. Acestea reprezintă cea mai importantă resursă pentru agricultură datorită gradului ridicat al fertilității (peste 300 t/ha humus), prin care se asigură plantelor subtanțe nutritive în cantități suficiente (azot, potasiu, fosfor).

V. Clima și bioclima

Climatul comunei este temperat – continental moderat, cu ierni geroase, reci, cu ninsori relativ abundente, cu veri calde, secetoase, primăverile sunt scurte, iar toamnele reci. Climatul este tipic unul de câmpie iar din punct de vedere al etajului climatic prezintă o nuanţă de ariditate datorită influențelor continentale.

Temperatura medie anuală pe raza comunei este de +10,60 C, iar temperatura medie multianuală în luna ianuarie este de -2,10C, iar în luna iulie de +220C.Temperatura minimă absolută înregistrată aici la 25 ianuarie 1942 este de -300C, iar cea maximă de 420C în august 1999 în condițiile unei stagnări a maselor de aer tropical.

Vânturile predominante sunt în sectorul nord-estic (14,9%) şi estic (13,3%).

VI. Istoria

Cum și în ce fel a luat ființă satul Tinosu nu se știe, lipsind orice izvor de informație. Se crede că ar fi o așezare foarte veche datorită pădurilor ce au înconjurat-o și o înconjoară, cât și a apropierii de râul Prahova, care formează mici defilee, poziții căutate de așezările omenești în trecutul îndepărtat. Numele satului Tinosu se crede, “după unii”, că derivă de la cuvântul “tină”, deoarece înainte solul era o adevărată tină, iar “după alții”, se crede că numele satului este de origine latină și vine de la un defileu din nordul satului ce s-ar fi numit Temnius. Vechimea satului se poate constata și din descoperirile făcute de istoricul Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice. S-au descoperit urme de vase de pe vremea barbarilor, iar pe raza comunei există un defileu ce și astăzi se numește Cetățuie, loc preferat de locuitorii antici datorită condițiilor favorabile pe care le prezenta din punct de vedere strategic și economic.

Așezarea cea mai veche atestată documentar este satul Prădești, care apare pentru prima dată într-un document acum 442 de ani. Este vorba despre hrisovul lui Radu Voievod, fiul Marelui Voievod Vlad, prin care o parte din satul Prădești este dată Mănăstirii Mușătești. Satul Pisculești apare în documente ceva mai târziu; la 3 aprilie 1571, Alexandru Voievod întărește dreptul de stăpânire al Mănăstirii Mărgineni asupra satului Pisculești.

În comună nu s-au petrecut fapte istorice mai deosebite, dar locuitorii comunei au participat la cele patru războaie: 1877, 1913, 1916-1918 și 1939-1944. Mulți locuitori au murit pe câmpul de luptă și au devenit eroi. În comună se află și o frumoasă troiță la încrucișarea drumurilor ce vin de la Pisculești și duc spre Prădești. Este ridicată de locuitorii comunei ca semn de mulțumire față de Dumnezeu, că nu s-a întâmplat nimic rău peste comună. În curtea bisericii din satul Tinosu se află un frumos monument al eroilor, ridicat de locuitorii comunei în memoria celor căzuți în războiul din 1916-1918.

Monumente ale naturii nu există și nici locuri turistice. Locuitorii beneficiază de apropierea pădurii, care constituie un cadru natural de recreere și agrement, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru crearea unor zone de agrement. Pe raza localității a funcționat din cele mai vechi timpuri o balastieră, proprietatea inginerului Matac. Această balastieră a luat ființă în deceniul al VII-lea al secolului al XIX-lea. Fondatorul ei a fost Papadopol, om de afaceri de origine greacă. Suprafața este de 85 ha. Pentru buna funcționare a balastierei s-a investit capital belgian. Au fost aduse și câteva familii de italieni angajați cu caracter permanent, familii ai căror urmași trăiesc și astăzi în comună: Bernadeli, Masone și Gialdini. Activitatea balastierei funcționează și astăzi, dar la capacitate mai redusă.

VII. Populația

Populația reprezintă elementul de bază al potențialului economic al unui teritoriu, astfel cunoașterea aspectelor privind numărul, structura și evoluția acesteia în timp reprezintă punctul de pornire al tuturor analizelor. Populația rurală reprezintă cea mai dinamică componentă a spațiului rural și o resursă potențială deosebit de importantă pentru dezvoltarea satelor, cu rol hotărâtor în definitivarea politicilor de dezvoltare rurală.

Populația comunei Tinosu, reprezentată prin totalitatea oamenilor ce locuiesc pe teritoriul acestui spațiu geografic, diferă ca număr în decursul zecilor și sutelor de ani. Evoluția demografică a comunei Tinosu, așa cum rezultă din statisticile vremii, reflectă atât dezvoltarea în timp a localității, cât și procesul istoric de formare a satelor acesteia. Numărul exact de locuitori, la o anumită dată, se poate afla numai în urma recensămintelor. Este cunoscut faptul că spațiul comunei Tinosu a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, dar datele despre populația așezată aici nu sunt precise.

La nivelul anului 2019, în comuna Tinosu, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, sunt 2.385 locuitori din care 1.180 de sex masculin și 1.205 de sex feminin.

VIII. Resursele localității

Fondul funciar agricol constituie principala sursă naturală a teritoriului comunei, funcția dominantă în profilul economico – social, fiind dezvoltarea agriculturii cu cele două ramuri principale: creșterea animalelor și cultura vegetală. După cum se poate vedea în tabelul de mai sus şi figura de mai jos, suprafața agricolă ocupă o suprafață de 956 ha, reprezentând un procent de 52.73% din suprafața totală administrativă.

IX.Infrastructura

O componentă importantă a spațiului rural și un element de prim ordin al resurselor dezvoltării rurale este infrastructura, prin cele două laturi ale sale: infrastructura fizică și infrastructura socială, care au un impact direct asupra gradului de civilizație și de dezvoltare a satelor.

1. Infrastructura de transport rutier

O problemă semnificativă, care trebuie soluționată în vederea promovării incluziunii sociale și a dezvoltării economice locale în general, este reprezentată de infrastructură. În zonele rurale, drumurile locale au un rol cheie în asigurarea accesului la rutele de comunicare naționale și, prin urmare, reprezintă principalele centre economice, sociale și culturale ale județului și obiective de interes local.

Dezvoltarea economică și socială durabilă a zonelor rurale depinde în mod esențial de îmbunătățirea infrastructurii rurale și a serviciilor de bază existente. În perspectiva viitorului, zonele rurale trebuie să se plaseze într‐o poziție competitivă pentru investiții, oferind în același timp populației locale standarde adecvate de viață în comunitate și servicii sociale corespunzătoare.

Drumurile, în mediu rural, reprezintă principala cale de transport. Dezvoltarea și implicit calitatea acestora și a traficului ce se desfășoară pe aceste drumuri mai au mult de recuperat până a ajunge la ceea ce reprezintă normalitate la nivelul Uniunii Europene.

Deși infrastructura de bază a zonelor rurale (drumurile, alimentarea cu apă și infrastructura canalizării) a fost susținută în ultimii ani atât prin fonduri naționale, cât și prin fonduri UE, aceasta este încă subdezvoltată, limitând creșterea economică și gradul de ocupare a forței de muncă, și afectează negativ calitatea vieții populației rurale.

Drumurile care străbat comuna nu au contribuit în trecut la ridicarea ei economică, nefiind drumuri principale, ci doar secundare.

Comuna Tinosu este străbătută de șoseaua județeană DJ101G, care o leagă spre nord de Brazi (unde se termină în DN1) și spre sud de Șirna și mai departe în județul Dâmbovița de Cornești (unde se termină în DN1A). Din DJ101G, la Tinosu se ramifică șoseaua județeană DJ130A, care duce spre sud către Gorgota. Prin comună trece și calea ferată București–Ploiești, pe care este deservită de halta Prahova.

Cele mai utilizate mijloace de transport pentru sosirea în comuna Tinosu sunt autoturismele proprii și microbuzele.

Rețeaua stradală a comunei Tinosu prezintă o serie de disfuncționalități. Dintre cele mai importante amintim: lipsa unor trasee amenajate pentru deplasarea utilajelor agricole, care să evite tranzitul localităților, precum și evitarea drumurilor județene; lipsa spațiilor amenajate pentru circulația pietonală; amenajarea necorespunzătoare și parțială a unor intersecții rutiere.

Reabilitarea drumurilor comunale, extinderea și modernizarea trotuarelor în comună, fac parte din proiectele prioritare ale comunei în următoarea perioadă și trebuie să se facă în concordanță cu extinderea rețelelor de utilități.

2. Utilități publice

a. Alimentare cu apă

În prezent în comuna Tinosu există sistem centralizat de alimentare cu apă, care asigură necesarul comunei. Lungimea rețelei de distribuție este conform datelor din tabelul nr. 4, cu un total de 20,6km. La nivelul anului 2021, numărul gospodăriilor racordate la rețea a ajuns la 623, repartizate astfel: 427 în satul Tinosu, 109 în satul Predești și 87 în Pisculești.

Capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile este de 384 este mc/zi, iar cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor este de 3 mii mc pe an. Operatorul este SC HIDRO PRAHOVA SA.

Calitatea apei din această sursă este conform cu Directiva 98/83/C pentru apă potabilă și Legea privind calitatea apei potabile 458/23002 modificată și completată prin Legea nr.311/2004. Monitorizarea apelor subterane se realizează periodic pe baza analizelor fizico-chimice prin rețeaua națională de foraje de observație coordonată de Institutul de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.).

b. Canalizare

Localitățile comunei Tinosu nu dispun de stații de epurare tip mecanică și mecano-biologică. Canalizarea menajeră – nu funcționează în satele Tinosu, Predești, Pisculești. Dotările și locuințele individuale au rezolvată canalizarea menajeră local prin fose septice și latrine uscate.

c. Alimentare cu gaze naturale

În prezent, doar satele Tinosu și Predești beneficiază de rețea de distribuție gaze naturale. Încălzirea și prepararea hranei se asigură și cu combustibil solid. Administrația publică locală face demersuri pentru aprobarea și alocarea fondurilor pentru extinderea rețelelor de gaze naturale în comună.

Din păcate, la nivelul anului 2021 satul Pisculești nu este racordat la rețeaua de gaze naturale, iar la nivelul celorlalte două sate avem un total de 234 de gospodării, 150 fiind în satul Tinosu și 84 de gospodării în satul Predești.

Societatea care are concesionată rețeaua de distribuție gaze naturale, pe teritoriul comunei TINOSU, este S.C. MEGACONSTRUCT S.A..

d. Alimentare cu energie electrică

În prezent, satele componente ale comunei Tinosu sunt alimentate cu energie electrică din sistemul energetic național printr-o serie de linii electrice aeriene – LEA 20 kv conectate în diverse stații de transformare din zonă. Liniile au ramificații ce permit interconectarea lor în diverse stații în cazul unor situații de avarie. Alimentarea consumatorilor se face prin intermediul posturilor de transformare care, în mod obișnuit, sunt posturi aeriene montate pe stâlpi de beton.

În ceea ce privește analiza iluminatului public, acesta este realizat în cele 3 sate pe o lungime de 18,25 km.

Instalațiile electrice de medie și înaltă tensiune sunt proprietatea S.D.E.E. Ploiești (linii electrice aeriene, linii electrice subterane și posturi de transformare) fiind figurate cu aproximație pe plan: LES 0,4 kV, LEA 20 kV, LES 20 kV, LEA 110 kV și PT-uri.

Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Ploiești aparține Grupul Electrica, care este un jucător – cheie pe piața de distribuție și furnizare a energiei electrice din România, precum și unul dintre cei mai importanți jucători din sectorul serviciilor energetice.

Grupul Electrica oferă servicii la circa 3,8 milioane de utilizatori și are o arie de cuprindere națională – cu organizare în trei zone pentru distribuția energiei electrice: Transilvania Nord, Transilvania Sud, Muntenia Nord, și pe cuprinsul întregii țări pentru furnizarea energiei electrice și pentru întreținere și servicii energetice.

Din iulie 2014, Electrica este o companie cu capital majoritar privat, listată pe bursele de valori din București și Londra. Electrica este singura companie românească listată din domeniul distribuției și furnizării energiei electrice din România.

3. Telecomunicații și internet

În comună există infrastructură de telefonie fixă și mobilă. Principalul operator este Telekom, urmat de ceilalți jucători pe piața de telecomunicații si internet. În comuna Tinosu există televiziune prin cablu și acces internet.

4. Salubritate

În ceea ce privește sistemul de salubritate, comuna Tinosu face parte din Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova”.

Obiectivul principal al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară “Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova” îl reprezintă implementarea Proiectului “Sistem de Management Integrat al Deșeurilor” în Județul Prahova, finanțat prin POS MEDIU 2007-2013, având ca scop introducerea unui sistem modern de gestionarea deșeurilor, dimensionat cerințelor județului Prahova, prin intermediul căruia toate exigențele naționale și europene vor fi îndeplinite. De asemenea Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova” va monitoriza funcționarea Sistemului, oferind posibilitatea locuitorilor județului Prahova de a respecta Directivele Europene de Mediu, prin colectarea selectiva a deșeurilor.

În cadrul Parteneriatului ADI MANAGEMENTUL DEȘEURILOR, s-a încheiat cu SC ROSAL GRUP SA – Contractul nr. 1792/13.09.2016 de delegare prin concesiune a gestiunii activitatilor de colectare , transport si transfer a deșeurilor municipale – durata 8 ani.

VI.1 Colectarea selectivă a deșeurilor

La nivelul comunei Tinosu, colectarea selectivă a deșeurilor se efectuează individual (din poartă în poartă) de către operatorul de salubritate SC ROSAL SA. În localitate nu există locuri amenajate cu containere pe categorii de deșeuri..

5. Locuințe

Comuna Tinosu are un caracter specific de șes. Construcțiile sunt grupate în trei nuclee – sate de–a lungul rețelelor stradale, având funcțiunea dominantă de locuit – gospodăria.

Suprafața ocupată de locuințe în intravilanul comunei este de circa 11.15 mp/persoană. După anul 1989 s–au făcut extinderi pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit, s–au construit 41 de locuințe noi.

Din datele furnizate de către Consiliul Local Tinosu, putem afirma că numărul de gospodării din comună se ridică la 957, din care 956 reprezintă numărul gospodăriilor în proprietate majoritar privată și una reprezintă numărul gospodăriilor în proprietate majoritar de stat.

Fondul de locuințe construite este unul dintre punctele forte ale spațiului rural analizat care, spre deosebire de alte elemente componente ale acestui spațiu, a înregistrat, după 1990, o evoluție favorabilă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. O trăsătură specifică a fondului de locuințe din mediul rural analizat o constituie ponderea foarte mare (99,89%) a locuințelor proprietate privată.

La nivelul comunei Tinosu se remarcă o pondere foarte mare a proprietății majoritar private în ceea ce privește suprafața locuibilă, aproximativ 40.824 mp, dintr-o suprafață totală de 40.839 mp (99.96% din suprafața locuibilă totală a comunei).

Pentru perioada analizată se poate observa că numărul de autorizații de construire eliberate pentru clădiri rezidențiale înregistrează o evoluție oscilantă, de la 6 autorizații în anul 2015 (aproximativ 815 m) la 11 autorizații în anul 2017 (aproximativ1248mp), ulterior se înregistrează o scădere a numărului la 3 autorizații eliberate în anul 2018 și alte 3 autorizații eliberate în anul 2019.

X. Forța de muncă

Forţa de muncă constituie un factor important al dezvoltării rurale în prezent şi viitor, şi poartă amprenta caracteristicilor economiei predominant agricole. O caracteristică de bază a forţei de muncă din mediul rural o constituie rata de activitate şi de ocupare mai ridicate, la care se adaugă nivelul mai redus al şomajului.

Posibilitatea de ocupare a forţei de muncă în activităţile economice şi servicii din cadrul comunei nu satisface cerinţele resurselor umane de muncă (populaţia aptă de muncă în vârstă cuprinsă între 16 şi 60 ani).

Populaţia activă cu domiciliul în localitate lucrează în următoarele ramuri de activitate din cadrul comunei: agricultură, industrie, construcţii, transporturi, depozitare, comunicaţii, turism, comerţ cu ridicata, amănuntul, reparaţii autovehicule, administraţie publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială. În afara populaţiei ocupate în activităţile economice şi de servicii din cadrul comunei, există şi persoane navetiste. Cu toate acestea, în teritoriu există un disponibil de forţă de muncă neangajată, fapt care generează fenomenul de şomaj şi de migraţie a unor locuitori spre alte localităţi, în căutarea de locuri de muncă. Acest fenomen ar putea fi diminuat prin diversificarea activităţilor productive şi într-o conjunctură mai favorabilă pentru prelucrarea resurselor materiale din teritoriu.

În cadrul activităţilor economice, populaţia comunei a practicat şi practică diferite meserii privind agricultura, în industrie, în comerţ, în construcții, învăţământ, administraţie publică, sănătate şi asistenţă socială, etc.

În decursul anilor, în comuna Tinosu, pe lângă populaţia activă s-a aflat şi se află şi o populaţie care a fost şi este inactivă economic. Ea a constituit şi constituie un lucru normal fiind reprezentată de copii şi adolescenţii ce au fost şi sunt elevi şi studenți, de pensionari, de persoane casnice sau persoane întreţinute de alte persoane, întreţinuţi de stat ca urmare a unor suferinţe, precum şi alte situaţii. La nivelul comunei Tinosu (la sfârșitul anului 2019) sunt înregistați un număr de 21 șomeri cu ajutor de șomaj (10 de sex masculin și 11 de sex feminin), un număr aflat în scădere dacă urmărim cifrele începând cu anul 2015.